MANAGEMENT‎ > ‎ISTORIC SPITAL‎ > ‎

Dr. CONSTANTIN ION PARHON

                     

Ana Aslan si C.I. Parhon

Ana Aslan si C.I. Parhon


Prof. Dr. CONSTANTIN ION PARHON 

(autorul primei carti de endocrinologie din lume
15 octombrie 1874, Campulung Muscel – d. 9 august 1969, Bucuresti)


        Desi contestat pentru activitatea sa politica, istoria medicinei romanesti si universale pastreaza un loc special pentru savantul C.I. Parhon, ”parintele” endocrinologiei romanesti, autorul primei de endocrinologie din lume (realizat impreuna cu Moise Goldstein), directorul Institutului de Endocrinologie (unul dintre primele create la nivel international) si creatorul primei catedre de endocrinologie din lume, la Facultatea de Medicina din Bucuresti.
        Constantin Ion Parhon s-a nascut la Campulung Muscel, dar primele clase le-a facut la Piatra-Neamt, unde l-a cunoscut pe Ion Luca Caragiale, venit ca revizor scolar in oras, apoi pe cele secundare la Focsani, Buzau si Ploiesti, unde si-a obtinut si bacalaureatul, in anul 1892.
        A dorit initial sa studieze stiintele naturale si sa devina profesor de liceu, dar s-a inscris la Universitatea de Medicina din Bucuresti si, intre anii 1893 si 1900, a studiat medicina. A obtinut titlul de doctor in medicina cu teza Contributiuni la studiul tulburarilor vazomotorii in hemiplegie. 
        In timpul studiilor a lucrat ca extern si intern al spitalelor din Bucuresti si a publicat cateva lucrari si a adunat un bogat material clinic privitor la psihozele afective, sifilisul nervos, epilepsie, halucinatii multiple. Dupa absolvirea studiilor, profeseaza ca medic la Spitalul Rural “Rallet” din Dambovita (1901-1902) si ca medic secundar la Spitalul Pantelimon (1903-1909). In aceasta perioada devine docent al Clinicii de Boli Nervoase din Bucuresti (1903), urmand un stagiu de perfectionare la München (1906), apoi lucreaza ca medic primar la Ospiciul Marcuta (1909-1940). 
        In anul 1909 publica, in colaborare, un volum despre glandele cu secretie interna, prima carte de endocrinologie din lume, Les secretions interns, fiind al treilea, dupa Marinescu si Babes, care contribuie cu un tratat de sinteza la patrimoniul tratatelor de baza ale stiintelor medicale.
        Activeaza in perioada 1913-1933 ca profesor universitar de Neurologie si Psihiatrie la Facultatea de Medicina din Iasi si de Clinica Endocrinologica la Facultatea de Medicina din Bucuresti, intre 1933 si 1940 si 1944-1958. In paralel, continua activitatea de director al Spitalului Socola din Iasi si al Institutului pentru bolile nervoase, mintale si endocrinologice din Bucuresti. In aceasta perioada concepe peste 400 de lucrari, care acopera diverse domenii de interes medical: neurologie, psihiatrie, endocrinologie, genetica, ereditate, organogeneza, biologia varstei, culturile “in vitro”, terapeutica, grafologie. 
        A fost preocupat de studiul clinic al endocrinopatiilor, de rolul glandelor endocrine si de problemele de endocrinologie generala, dar, in afara de medicina si cercetare, a ramas fidel pasiunii sale pentru natura, in special pentru plante. Avea bogate cunostinte de botanica si horticultura, pe care le oferea elevilor si studentilor lui. Parhon descoperise ca sapte plante, busuiocul, menta, anasonul, valeriana, chimenul, levantica si nucul, nu se imbolnavesc niciodata de cancer, deci ar fi putut fi utilizate in lupta impotriva acestei boli necrutatoare, si le-a folosit in prepararea unui ceai. 
        In anul 1946, Regele Mihai infiinteaza Institutul de Endocrinologie cu numele “I.C. Parhon”. Primul sediu al acestuia a fost la Spitalul Colentina, iar dupa nationalizarea spitalelor din 1948, institutul s-a mutat in fostul sediu al Sanatoriului Saint Vincent de Paul, din parohia Bisericii Franceze din zona Aviatorilor. A fost si director al Institutului de geriatrie intre anii 1952-1957, fiind mentorul Anei Aslan.
        Intre anii 1915-1916 a fost presedintele Societatii de Medici si Naturalisti din Iasi si primul presedinte al Societatii romane de Biologie, infiintand Societatea de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie si Endocrinologie din Romania. In anul 1928 este ales membru corespondent al Academiei Romane si in anul 1939 devine membru titular si presedinte de onoare al acestui inalt for stiintific. Este ales membru in cadrul multor organizatii profesionale medicale din tara si strainatate: membru de onoare al Academiei de Stiinte Medicale; membru fondator al Societatii de Anatomie din Bucuresti, al Societatii de Biologie, al Societatii Romane de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie si Endocrinologie; membru al societatilor de endocrinologie din Paris, Moscova si Praga.
        Parhon a fost, totodata, fondatorul revistei Societatii Romane de Endocrinologie, Acta Endocrinologica. In paralel cu activitatea medicala, educationala si stiintifica, profesorul Parhon a avut si o bogata activitate politica, la care renunta, insa, in ultima parte a vietii.